Iubirea nu cauta motive…

Diferentele dintre parteneri sunt de multe ori motiv de discutie in cuplu.

Iubirea este privita uneori ca o cursa cu obstacole din care scapa cine poate si cine are nervii mai puternici si bracinarele mai flexibile.

Iubirea este insa o realitate extraordinara, sa iubesti nu vine cu scoli, mastere, facultati si doctorate, nu vine cu masina sau casa…Iubirea nu are motive si nici nu le cauta.

Iubirea pentru partener este despre a-l iubi, nu pentru ceea ce este el sau ea, si nici pentru ceea ce ar putea fi, ci pentru ca exista, pentru ca iti insenineaza viata si pentru ca te face sa te simt cea mai fericita femeie sau cel mai fericit barbat. Pentru ca atunci cand oricine vorbeste despre iubire tu sti despre cine este vorba. Stii ca inima sta sa iti sara din piept si ca nu mai ai scapare si nici nu o cauti. Si toate astea chiar si dupa ani de relatie.

Intrebarea “De ce il sau o iubesti?” mi se pare una lipsita de sens si de continut. Iubirea trebuie traita nu gandita. Atunci cand gaseti motive rationale pentru care il iubesti pe cel de langa tine…deja nu mai este vorba de iubire ci de atasament datorat unor lucruri pe care celalalt ti le ofera. De exemplu, daca ajungi sa spui ca iubesti un om pentru ca: arata bine, are grija de tine (adica te intretine, cu alte cuvinte, sau depinzi de banii vostri comuni), are ce stiu eu ce studii (este destepta si realizata)…  atunci nu mai este iubire, este atasament chiar si cand cei doi parteneri se inteleg foarte bine si formeaza un cuplu frumos.

Atasamentul poate fi insa de mai multe feluri, unul cat de cat sanatos in care cei doi parteneri ofera si primesc in acelasi timp si unul total disfunctional in care cei doi stau agatati unul de altul (depind unul de altul la nivele diferite).

Iubirea adevarat este atunci cand nu vezi cum ai putea altfel, il iubesti sau o iubesti si cand este suparat/suparata sau trist/trista, si cand este furios/furioasa, si cand te  strange in brate de nu mai poti respira si cand isi doreste sa fie singur/singura.

Iubirea este oarba, si da…chiar este, atunci cand iubesti un om o faci neconditionat, o faci pentru ca altfel nu sti cum.

Cand ajungi sa contabilizezi iubirea si sa te intrebi “de ce il sau o iubesc?” ar trebui sa dai un pas in spate si sa vezi daca la tine este vorba despre iubire sau despre altceva.

Daca atunci cand, dupa multi ani de relatia, inca stai cu sufletul la gura sa iti revezi seara partenerul cu siguranta ceea ce simti este iubire.

Diferentele dintre parteneri pot duce de multe ori la discutii…rupturile apar insa numai atunci cand cei doi nu se iubesc suficient unul pe celalat si pe ei insisi.

Iubirea exista si nu are margine, nu are inceput si sfarsit, nu cauta motive si nu le gaseste.

Apostolul Pavel spunea in Epistola Intai catre Corinteni, capitolul 13 referindu-se la dragoste:

“Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată.”

Daca ceea ce simti este iubire/dragoste fii sigur ca iti vei da seama.

2 thoughts on “Iubirea nu cauta motive…

  1. Îmi aduc aminte de câteva persoane care au reușit să-și iubească vrăjmașii…
    Iar unii dintre noi nu reușesc să-și iubească nici rudele, familia pe care au întemeiat-o…
    Dragostea este ceva de care fugi de obicei, dacă nu ești un kamikaze… 🙂
    Pentru că te rănești serios când renunți la tine pentru ceilalți…
    Dar și ce fericire este când te regăsești în ei, când le faci un bine…

    1. Eu cred ca nu este nevoie să rerunti la tine pentru ceilalti.
      Dar intr-adevar uneori ne aruncam prea cu capul în fata si poate fi dureros…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *