Toleranta, un cuvant atat de des utilizat atat in sens pozitiv, “este un om extraordinar de tolerant”, cat si in sens negativ, “esti prea tolerant”.
Ce este in realitate toleranta si cand anume ar trebui “sa fim toleranti” sau “sa nu fim toleranti”?
De ceva timp imi adresez aceasta intrebare si intr-un final am ajuns sa inteleg ca toleranta este de fapt o chestiune de moment, de stare si de judecata. Cu cat judeci mai mult faptele, comportamentul si chiar persoanele din jur cu atat le tolerezi mai putin, cu atat le accepti mai greu in jurul tau, cu atat te instrainezi de ele si in acelasi timp de tine insuti.
Am spus si “de tine insuti” pentru ca intr-un final toti suntem parte al aceluiasi sistem, raspundem aceluiasi Creator, facem parte din acelasi angrenaj al Universului, suntem toti aceeasi minte si corp in esenta.
Atunci cand judecam, cand nu toleram, ne judecam pe noi insine, judecam comportamentele care nu ne plac la noi sau pe care nu am indrazni niciodata sa le facem dintr-un motiv sau altul. Fie ne este “rusine”, asa am fost crescuti si nu putem schimba acest lucru, fie ne este teama de reactia celorlalti, ne este frica sa nu fim judecati asa cum facem noi cu ceilalti, si tocmai de-asta o facem, din frica de a nu fi noi in acea pozitie.
Uneori oamenii au nevoie de schimbari profunde in viata lor pentru a intelege tolerant. Aceste schimbari pot fi unele care vin placut, nasterea unui copil, sa devii parinte, sau unele care vin val vartej si te lovesc, un accident, o pierdere poate.
Ajungem sa toleram copiii altora care urla atunci cand propriul nostru copil poate fi in aceasta situatie la un moment dat, toleram si chiar devenim indignati cum de nu este de acceptat asa ceva cand noi insine am putea fi in acea situatie (alaptare in public, purtatul copiilor chiar si maricei fiind, etc). Exemplele sunt multe si as putea continua cu ele insa sunt convinsa ca esenta a fost inteleasa.
Cred ca vom ajunge insa sa fim toleranti cand vom intelege ca celalalt este de fapt parte din noi. Vom reusi sarevenim la esenta noastra cand intelegem ca judecand ne judecam pe noi, cand ne vom elibera de toate fricile si de toate cutumele dobandite de generatii. Vom deveni mai buni cand ne vom elibera de judecatile de tip “nu te juca cu el ca este tigan, evreu, roman, murdar etc”, judecati care ne-au fost adanc stabilite in minte inca din copilarie.
Pana atunci va salut si va provoc sa fiti toleranti cu ceilalti asa cum sunteti cu voi insiva, judecati atat cat doriti sa fiti judecati si iubiti atat cat va doriti ca ceilalti sa va iubeasca.